Traseul râului Bega în amonte de Timișoara este destul de discret, ca dimensiuni și prezență, însă adăpostește unul dintre puținele biotopuri acvatice cvasisălbatice din vestul României.
Caracterul sălbatic este menținut de bogăția de arbori și arbuști care există în albia majoră a râului. Acest arboret este foarte dens și nu permite circulația oamenilor decât cu greutate, motiv pentru care albia majoră nu este circulată de aproape nimeni. Acest fapt permite viața liniștită a unei mici faune care include vidre, nevăstuici, vulpi, păsări diverse, insecte de toate felurile, jderi.
Arboretului i se datorează, de asemenea, un efect important de umbră asupra apei pe durata verii, cu consecința menținerii unei temperaturi optime a apei chiar și în perioadele de caniculă și cu consecința evitării evaporării excesive în asemenea perioade. Nu este lucru puțin, în condițiile previziunilor sumbre privind încălzirea globală și diminuarea treptată a resurselor de apă dulce ale planetei, în general, și ale României, în particular. Tot arboretului i se datorează și împiedicarea eroziunii malurilor și a albiei majore.
Pe scurt, bogăția de arbori și arbuști din albia majoră întreține în condiții optime viața în acest spațiu asaltat la greu, cum spuneam, de agricultură.
Pericolul pentru râul Bega din amonte de Timișoara are un singur nume, deocamdată: Administrația Națională Apele Române. Cum de a ajuns o instituție a statului să fie un pericol pentru echilibrul naturii și, implicit, pentru echilibrul nostru ca specie și pentru frumusețea unor locuri ale României, are două explicații simple: lipsa de educație în sens profesional (și nu numai, probabil) a unora dintre liderii acestei organizații și corupția unora sau a altora dintre ei. Măcelul ecologic pe care l-au făcut în anii 2010 de-a lungul Timișului și al afluenților săi este rezultatul celor două cauze pe care le-am menționat.
Am descoperit un plan cu intenții similare pentru râul Bega, plan denumit ”Amenajare râu Bega și afluenți pe sectorul Timișoara-Balinț”, elaborat în 2015.
Spicuim din plan:
defrișare, doborâre arbori;
regularizarea albiei minore prin lucrări de excavații pentru calibrare și recalibrare la o secțiune trapezoidală cu profil unic având lățimea la fund b=30 m.
Nu vom intra aici în toate detaliile tehnice pe care le presupune acest plan sinistru. Spunem doar că scopul declarat al autorilor lui este ”reducerea pagubelor produse de eventualele inundații” și ”evitarea pierderilor de vieți omenești”. Astfel, ca să nu moară lumea de-a lungul râului, autorii planului au în vedere ceva ce dânșii numesc ”deretentivizarea” albiei minore și majore a râului.
În termeni comuni, ”deretentivizarea” presupune creșterea vitezei de curgere a apei, prin îndepărtarea la maximum din calea apei a orice îi frânează curgerea. În această logică, albia trebuie să fie lărgită și orice structură, vie sau de altă natură, care ar putea sta în calea apei, trebuie înlăturată.
În acest mod, într-un timp în care administrațiile raționale de pe planetă se străduie să-și conserve cât mai mult sursele de apă, Apele Române se străduie să verse Bega cât mai repede la sârbi.
Am intrat treptat pe firul acestei porcării administrative românești. Din multele hârtii care ne-au trecut prin mână, produse de alții sau de noi, prezentăm aici două.
Întâi, un memoriu care a ajuns unde trebuie și pe care l-au citit și câțiva oameni inteligenți din administrație. Memoriul vă va ajuta să înțelegeți cum stau lucrurile:
